Satul Mîndîc este așezat pitoresc de-a lungul râului Cubolta, având o vechime estimată de aproximativ 450 de ani. Prima atestare documentară datează din anul 1671, iar denumirea localității provine din limba turcă, însemnând „pământ bun”. De-a lungul istoriei, satul a trecut prin evenimente dramatice, inclusiv invazia turcilor din 1798 și deportările sovietice din anii ’50. Mîndîcenii s-au remarcat prin hărnicie, ocupându-se cu agricultura, creșterea animalelor și păstrarea tradițiilor. Astăzi, satul este cunoscut pentru Festivalul portului popular și al pâinii, muzeul local și atmosfera sa autentică de comunitate unită.
Într-un document din 1671 este menționat „Vasile Moyoc din Mândâc”, ceea ce constituie prima atestare documentară cunoscută.
A fost construită o biserică din lemn, acoperită cu paie, în mijlocul satului.
În sat se înființează o școală medie, marcând un progres în educație.